Registrul de subproduse de origine animală (SNCU): cine îl ține și ce se raportează

Publicat: 25 septembrie 2026

Oasele, grăsimea și resturile de la tranșare, peștele alterat sau produsele de origine animală retrase de la raft nu se aruncă la gunoi. Sunt subproduse de origine animală nedestinate consumului uman (SNCU), se predau unei unități autorizate și lasă în urmă un registru, un document de mișcare la fiecare predare și o raportare trimestrială la DSVSA. Mai jos: cine are obligația, ce se completează și unde apar cele mai multe greșeli.

Ce sunt subprodusele și de ce nu merg la gunoi

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 numește subprodus orice parte dintr-un animal sau orice produs de origine animală care nu mai e destinat omului: resturile de la tranșare, oasele, sângele, peștele care nu mai poate fi vândut, carnea sau lactatele retrase de la raft după data-limită. Nu se aruncă la containerul de gunoi menajer, fiindcă pot purta boli ale animalelor, iar legea cere un traseu urmărit până la unitatea care le prelucrează sau le distruge.

Subprodusele se împart în trei categorii, după risc. Categoria 1 e cea mai periculoasă și include materialul cu risc specificat (MRS) de la rumegătoare. Categoria 2 cuprinde, între altele, gunoiul de grajd și animalele moarte din alte motive decât sacrificarea. Categoria 3 e cea pe care o generează aproape orice carmangerie sau magazin: resturi de la animale sănătoase, apte pentru consum la sacrificare, și produse retrase din motive comerciale.

Cine are obligația

Orice unitate alimentară care generează subproduse de origine animală. Concret, cel mai des:

• măcelăriile și carmangeriile, pentru resturile de la tranșare și dezosare;
• pescăriile și unitățile care prelucrează pește;
• unitățile de procesare a cărnii și a laptelui;
• magazinele care vând produse de origine animală și le retrag de la raft - carne, mezeluri, lactate, pește.

Nu e nevoie de o înregistrare separată pentru subproduse dacă unitatea e deja înregistrată sau autorizată ca unitate alimentară (Reg. (CE) nr. 1069/2009, art. 23 alin. 4). Obligațiile de evidență și de raportare rămân însă întregi.

În România nu există o scutire pentru cantitățile mici. Regulamentul european permite statelor să excepteze magazinele care generează puțin, dar e o opțiune națională, iar norma românească o preia doar pentru compostarea proprie a deșeurilor de catering (art. 21 alin. 7). Un magazin de cartier care retrage două caserole de carne pe săptămână are aceleași obligații ca o carmangerie.

Registrul de evidență a transporturilor

Registrul se ține după modelul din anexa 38 la norma sanitar-veterinară aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 79/2019 (art. 44 alin. 1). Fiecare predare apare pe un rând: data, categoria și cantitatea, cui s-a predat și cu ce număr de autorizare, cine a transportat și documentul care a însoțit marfa.

Două reguli care contează la control:

• Se ține separat pe fiecare punct de lucru (art. 45 alin. 2). O firmă cu două magazine are două registre, nu unul pentru toată firma.
• Se poate ține electronic, dar „cu obligativitatea păstrării integrității datelor" (art. 45 alin. 1). Un tabel în care orice rând se poate modifica oricând nu îndeplinește condiția; o înregistrare greșită se anulează cu motiv, nu se rescrie.

Documentul de mișcare, la fiecare predare

Nicio predare nu pleacă fără documentul de mișcare (anexa 33). Nu îl tipărește unitatea care predă: documentul e înseriat și tipărit de unitatea de neutralizare, iar cine predă completează partea care îl privește și păstrează matca doi ani (art. 37).

Comerțul cu amănuntul e scutit de certificatul sanitar-veterinar la predare (art. 41 alin. 1). Documentul de mișcare rămâne însă obligatoriu. E și motivul pentru care numărul documentului trebuie să apară în registru: e legătura dintre rândul tău și hârtia din mâna transportatorului.

În spate trebuie să existe și un contract cu unitatea autorizată care ridică subprodusele, valabil pe toată perioada în care s-au făcut predări (art. 1 alin. 4).

Raportarea trimestrială, inclusiv cu zero

O dată la trei luni, unitatea raportează la DSVSA cantitățile predate, pe categorii și pe destinații. Termenul e 15 ale lunii următoare trimestrului - 15 aprilie, 15 iulie, 15 octombrie și 15 ianuarie - iar raportarea se depune pe hârtie și electronic (art. 46). Pentru unitățile din sectorul alimentar modelul e cel din anexa 50; anexa 49 e pentru ferme.

Partea pe care o uită cei mai mulți: raportarea se depune și când n-ai predat nimic. Un trimestru fără predări nu înseamnă un trimestru fără raportare, ci o raportare cu zero.

Cât se păstrează

Cinci ani. Regulamentul european cere doar doi (Reg. (UE) nr. 142/2011, anexa VIII), dar norma românească a urcat termenul la cinci ani (art. 44 alin. 13), iar la control se aplică regula națională. Un registru pe hârtie ținut într-un sertar al magazinului, cinci ani, înseamnă de obicei un registru care nu mai poate fi găsit.

Ce nu intră aici: deșeurile de mediu și uleiul uzat

Cea mai frecventă confuzie e cu evidența gestiunii deșeurilor, cerută de HG nr. 856/2002. Aceea e o obligație de mediu, controlată de Garda de Mediu, nu de DSVSA, și cuprinde alte lucruri: ambalaje, deșeuri menajere, ce se predă firmei de salubrizare. Subprodusele de origine animală ies, ca regulă, de sub regimul deșeurilor - cu excepția celor care ajung la incinerare, depozitare sau la biogaz și compost.

Uleiul de prăjit uzat dintr-un restaurant sau dintr-un catering e deșeu de catering. Intră la subproduse doar dacă ajunge la biogaz, compost sau furaje. Predat pentru altă valorificare - de exemplu la biodiesel, cum se întâmplă de obicei - e deșeu, cu cod propriu, și se ține în evidența de mediu. Iar hrănirea animalelor de fermă cu resturi de catering e interzisă.

Cum arată în Izvo

În aplicație, registrul de subproduse e un modul gratuit, pe care administratorul îl activează din pagina de module. Operatorul trece predarea de pe telefon, în momentul în care pleacă marfa: colectorul, cantitățile pe categorii, transportatorul și o fotografie a documentului de mișcare, obligatorie. O predare salvată nu se mai poate modifica; o greșeală o anulează managerul, cu motiv, iar rândul rămâne vizibil în registru, dar iese din totaluri.

Raportarea trimestrială se completează singură din registru, inclusiv pentru trimestrele fără predări, iar tabloul de bord amintește termenul de 15. Registrul intră și în dosarul de control, separat pe fiecare punct de lucru. Aplicația nu emite documentul de mișcare și nu depune raportarea la DSVSA: pe primul îl tipărește unitatea de neutralizare, pe a doua o depui tu.

Surse

• Norma sanitar-veterinară aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 79/2019, consolidată până la Ordinul nr. 1213/2025 - art. 1 alin. (4), 21 alin. (7), 37, 41 alin. (1), 44, 45, 46 și anexele 33, 38, 49, 50
• Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman - art. 4 alin. (1), art. 8-10 (cele trei categorii), 21, 22 alin. (1), 23 alin. (4)
• Regulamentul (UE) nr. 142/2011 - anexa VIII, cerințele de evidență și de păstrare
• HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor - obligație distinctă, de mediu